profetul IEREMIA

Profetul Ieremia

În fața unor asemenea înfățișări și desfășurări ale istoriei (40 de ani de activitate profetică in mijlocul unui popor ales scufundat în patimile stăpânitorilor vremii), eforturile filologiei mistagogice își micșorează importanța. Cartea lui Ieremia de cere citită așa cum este: opera unui crainic al dialogului dintre slăbiciunea lui Dumnezeu pentru om și neliniștea omului sub nemărginirea Creatorului său.

Ieremia I, 5

„De când încă nu te plăsmuiai în pântece te știu

și mai înainte de a fi ieșit din pântece te-am sfințit,

profet pentru neamuri te-am rânduit”

Ieremia nu a fost predestinat, ci ales să fie profet. Preștiința lui Dumnezeu atestă faptul că, odată chemat, alesul nu-și va folosi libertatea respingând propunerea, ci dimpotrivă, acceptând-o (chiar dacă cu îndoială și șovăiri, așa cum ar vede mai departe) – mitropolitul Bartolomeu Anania.

Omul e chemat, nu predestinat. Știința sau preștiința lui Dumnezeu nu anulează libertatea omului (în lucrarea mântuirii). Libertatea înseamnă a face voia care e a ta, nu numai a ta, ci și a veșniciei tuturor; ne dorim BINELE și ne încurcăm pentru că ceea ce alegem devine bine-rău sau rău-bine într-o dorință egoistă, doar a mea- numai a mea.

Ieremia V, 21-23

„Acestea zice Domnul: 

adunați-vă arderile-voastre-de-tot 

laolaltă cu jertfele voastre, și mâncați carne...!

Că nu despre arderi-de-tot și despre jertfe le-am vorbit și le-am poruncit Eu părinților voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului,

ci numai lucrul acesta le-am poruncit: Ascultați glasul Meu, și Eu voi vă voi fi vouă Dumnezeu, iar voi Îmi veți fi Mie popor; și umblați în toate căile Mele, acelea pe care Eu voi le voi porunci, ca să vă fie vouă bine!”

Jertfa pe care omul o aduce lui Dumnezeu nu este pentru că Dumnezeu are nevoie de aceasta, ci pentru că omul jertfind devine conștient de relația Creator – creație. Dumnezeu este Tată, iar tatăl nu are nevoie de cele ce are fiul, doar primește darul fiului pentru ca fiul să nu devină neînțelept, încrezându-se în el, căci fără să fi venit din tată prin mamă, Cine și Cum ar fi fost el (fiul)?

Dumnezeu, prin gura profetului Ieremia, le vestește evreilor (dar și nouă tuturor) că arderile-de-tot sunt darul lor pentru El, ca ei (evrei, și prin ei -noi, creștinii) rămânem în ascultare față de El, fiind poporul Său, urmând calea Sa și trăind astfel BINELE!

V, 24-26

„Dar ei nu Mi-au dat ascultare, nici auzul l-au plecat, ci au umblat în lăuntricul gând al inimii lor celei rele; și tot îndărăt au dat și înainte n-au mers

de atunci, din ziua'n care părinții lor au ieșit din țara Egiptului, și până'n ziua de azi. Și le-am trimis pe toți slujitorii Mei, profeții, ziua și dimineața i-am trimis;

dar ei nu M'au auzit, și auzul nu și l-au plecat, iar cerbicea și-au învârtoșat-o mai mult decât părinții lor”

și următoarele până la versetul 28

Domnul Dumnezeu avertizează profetul că inima împietrită a evreilor îi va rătăci prin lume și prin viață, și desigur a noastră (creștini, doar botezați). Dimineața și ziua adică pe lumină vine Adevărul de la Dumnezeu; calea noastră e spre El, nu îndărăt; simțirile toate ne vestesc pe Dumnezeu, dar inima grea, împietrită nu se deschide.

Ideea continuă poetic căci pentru Domnul nu trupești trebuie să fim, ci duhovnicești. Cele ale inimii noastre le primește Dumnezeu. Botezul creștin poate fi o baie în apă curățitoare (sfințitoare), dar în viața noastră (fapte, gânduri, sensibilitate, respect, iubire) se va vedea creștinismul nostru, credința noastră.

IX, 22

„Acestea zice Domnul:

Înțeleptul să nu se laude întru a sa înțelepciune,

puternicul să nu se laude întru a sa putere,

iar bogatul să nu se laude întru bogăția lui,

ci 'ntru aceasta să se laude cel ce se laudă:

întru 'nțelegerea și cunoașterea că Eu sunt Domnul,

Cel ce face milă și judecată și dreptatea pe pământ;

că întru aceasta-i bunăvoirea Mea, zice Domnul.

Iată, zilele vin – zice Domnul –

când Mă voi răzbuna pe toți cei ce doar în trup sunt tăiați-împrejur:

pe Egipt și pe Idumeea și pe Edom

și pe fiii lui Amon și pe fiii lui Moab

și pe cei ce-și rad fața de jur-împrejur,

chiar și pe cei ce locuiesc în pustiuri;

căci toate neamurile sunt netăiate 'mprejur la trup,

dar cei din casa lui Israel, toți, sunt la inimă netăiați-împrejur.”

Real, actual, meditativ!

Poftă bună la citit Scripturile!