Felicitare de PAȘTI

Ne aflăm în Săptămâna Patimilor 

și am început să primesc fel de fel de 

mesaje de felicitare 

referitoare la Sărbătoarea Paștilor.

Nu împărtășesc acest mod de a transmite ceva 

cu ocazia Zilei ÎNVIERII 

decât simplul, frumosul, 

mărturia și bucuria de a rosti:

HRISTOS A ÎNVIAT!

”HRISTOS A ÎNVIAT CU MOARTEA PE MOARTE 

CĂLCÂND ȘI CELOR DIN MORMINTE 

VIAȚĂ DĂRUINDU-LE”

ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Lumea în care trăim (secularizată, atee) 

a găsit să strice această minutată 

Zi a Învierii și mai ales să strice 

Săptămâna Patimilor în care trebuie să parcurgem 

și noi asumarea CRUCII lui Hristos 

și a noastră, iar căutăm

prin urări  ”fericite”, o fericire efemeră. 

O ”fericire” 

pe rănile, badjocora, 

scuiparea și răstignirea 

Mântuitorului Iisus Hristos, 

Fiul lui Dumnezeu, 

ce S-a dat pe Sine pentru a noastră mântuire.

Creștinul, cel ce își asumă botezul, viața în Hristos, 

înțelege că Sărbătoarea Paștilor 

(de la Duminica Floriilor până la Ziua Înviere) 

este sărbătoarea cunoașterii 

TAINEI lui Dumnezeu 

- dragostea desăvârșită față de Dumnezeu 

și față de aproapele.

”Poruncă nouă dau vouă: 

Să vă iubiţi unul pe altul. 

Precum Eu v-am iubit pe voi, 

aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.

Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei,  dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.”  (IOAN 13, 34-35) ”Hristos a venit în lume ca să Se răstignească  din dragoste pentru făptura Sa.  Mai întâi S-a răstignit și abia după aceea a înviat.  Este un lucru ieftin ca să ceară cineva  bucurii duhovnicești -  cu totul altceva este  dacă Hristos îi va da să guste dulceața cerească.  Iar noi cerem un creștinism fără răstignire  și vrem direct înviere.  Facem un creștinism așa cum îl vrem noi.  Nu vrem să ducem lipsă de nimic.  Dar ca să căutăm și să aflăm cele mai presus de fire,  trebuie să și trăim mai presus de fire. Mă întreba cineva de ce nu are întotdeauna  înlăuntrul său bucurie.  Cum să simți bucuria dumnezeiască,  când mintea ta nu este la Dumnezeu?  Îl uiți pe Hristos,  iar mintea ta gândește mereu la treburi și la aparaturi,  și astfel mașinăria ta duhovnicească se oprește.  Așadar să începi să rostești  Rugăciunea lui Iisus  și să psalmodiezi încet,  și așa vei alerga  și te vei învârti  ca o sfârlează în jurul lui Hristos” (Cuviosul Paisie Aghioritul  ”Paștile Domnului, Paștile!”  în revista FAMILIA ORTODOXĂ  nr. 4 aprilie 2017) Cu prețuire,  Preot Emilian Geabana