”Nu căuta, dar, răul în afară de tine
și nici nu-ți închipui o natură
care să fie cauza răului,
ci fiecare să se recunoască pe el însuși
cauza răului care este în el.
Din relele care ni se întâmplă în viață,
pe unele ni le aduce firea noastră omenească, de pildă:
bătrânețea și bolile;
altele sunt datorită întâmplării, de pildă:
faptele, oare, în afara gândului nostru, au cauze străine,
adeseori dureroase sau vesele, de pildă:
când găsești o comoară săpând o fântână sau când,
ducându-te la piață, îți iese un câine turbat;
alte rele depind de noi, de pildă:
a-ți înfrâna poftele sau a da frâu liber plăcerilor,
a-ți stăpâni mânia sau a bate pe cel care te-a supărat,
a spune adevărul sau a minți,
a fi blând și măsurat sau îngâmfat și mândru.
Peste toate acestea tu ești stăpân!
Nu căuta începuturile lor în afară de tine,
ci recunoaște răul la început din căderile cele din voia ta.
Dacă răul ar fi fără voia noastră și nu cu voia noastră,
atunci nu ar atârna asupra celor ce fac rău atâta frică de legi
și nici n-ar fi atât de nemiloase pedepsele date de tribunale
pe măsura faptelor săvârșite de răufăcători.
Acestea să fie cele spuse de mine despre adevăratul rău.
Că boala, sărăcia, lipsa de slavă și moartea
și toate cele ce aduc tristețea peste oameni
nu merită să fie catalogate în ceata celor rele,
pentru că cele potrivnice lor
nu le numărăm între cele mai mari bunuri.
Unele din aceste rele țin de firea omenească,
altele sunt chiar de folos multora,
când vin peste ei.”
(Sfântul Vasile cel Mare - Cuvântul V, Omilii la Facere)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu