Posibilitatea
naşterii patimilor este dată prin
existenţa afectelor naturale.
Afecte sunt:
pofta după mâncare,
plăcerea de mâncare,
frica,
întristarea.
„Patimile
condamnabile şi contrare firii,
care atârnă de noi ,
nu-şi au sursa în noi altfel decât
în mişcarea afectelor conforme
cu firea.“
(Sf. Maxim Mărturitorul)
Sfântul Antonie
face următoarea deosebire între afecte şi patimi:
„Nu cele ce se
fac după fire sunt păcate,
ci cele rele prin alegerea cu voia.
Nu este păcat a
mânca,
ci a mânca nemulţumind, fără cuviinţă şi fără înfrânare.
Căci eşti dator
să-ţi ţii trupul în viaţă,
însă fără nici un gând rău.
Nu este păcat a privi curat,
ci a privi cu
pizmă, cu mândrie şi cu poftă.
Nu este păcat a
asculta liniştit,
ci este păcat a asculta cu mânie.
Nu este păcat
neînfrânarea limbii la mulţumire şi rugăciune,
dar este păcat
la vorbirea de rău.
Nu este păcat să
lucreze mâinile milostenie,
ci ucidere şi răpiri.
Şi aşa, fiecare
dintre mădularele noastre păcătuieşte
când din slobodă
alegere lucrează cele rele în loc de cele bune,
împotriva voii lui
Dumnezeu“
fragment din predica Părintelui DUMITRU STĂNILOAE
