Afecte și patimi ...

Posibilitatea naşterii patimilor este dată prin 

existenţa afectelor naturale.

Afecte sunt: 

pofta după mâncare, 

plăcerea de mâncare, 

frica, 

întristarea.

„Patimile condamnabile şi contrare firii, 

care atârnă de noi , 

nu-şi au sursa în noi altfel decât 

în mişcarea afectelor conforme cu firea.“ 

(Sf. Maxim Mărturitorul)

Sfântul Antonie face următoarea deosebire între afecte şi patimi:

„Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, 

ci cele rele prin alegerea cu voia. 

Nu este păcat a mânca, 

ci a mânca nemulţumind, fără cuviinţă şi fără înfrânare. 

Căci eşti dator să-ţi ţii trupul în viaţă, 

însă fără nici un gând rău.

 Nu este păcat a privi curat, 

ci a privi cu pizmă, cu mândrie şi cu poftă.

Nu este păcat a asculta liniştit, 

ci este păcat a asculta cu mânie.

Nu este păcat neînfrânarea limbii la mulţumire şi rugăciune,

dar este păcat la vorbirea de rău.

Nu este păcat să lucreze mâinile milostenie,

 ci ucidere şi răpiri.

Şi aşa, fiecare dintre mădularele noastre păcătuieşte

când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune,

împotriva voii lui Dumnezeu“

fragment din predica Părintelui DUMITRU STĂNILOAE